sincer?

m-am tot foit zilele astea gandindu-ma ce as putea sa raspund la un mesaj asa de serios.
adica nu m-am foit prea tare, sincer am incercat de doua ori sa iti scriu, dar nu aveam nimic in cap sa iti spun despre baricco (stii ce parere am eu si ce gusturi), si mi-a fost si putina lene.
asa incat nu o sa iti spun nimic altceva decat ca sper ca azi esti vesela si zambitoare si sa fii mai putin grava, ca nu merita nimeni sa fii grava pentru ei. el?
si apoi nu prea-mi plac italienii, poti sa-mi zici sa sunt ingust, dar pur si simplu nu imi plac. sunt zgomotosi, sunt urati, mai urati ca mine si marea majoritate is prosti.
si ultima oara cand am citit ceva a fost o poezie romantica in franceza, nu am inteles nimic din ea si sincer am facut-o ca sa impresionez o femeie.
...care in seara aia a adormit repede....si cat dormea langa mine, cu gura intredeschisa, dezbracata, mi s-a parut asa de Straina. cred ca am avut in noaptea aia o revelatie. dupa ce am acoperit-o cu un capot sau asa ceva, mi-am facut o cafea si m-am gandit la chestia asta cu "straina", pana m-a luat o durere groaznica de cat am tras de mustati. hm, faci sex cu o persoana pe care secunde dupa ce se termina tot, o gasesti pur si simplu straina. cat de departe suntem cand suntem aproape, asta imi tot spui uneori tu, stiu, si poate ai dreptate.
cred ca trebuie sa fac sex musai ca altfel ma transform in femeie :(
oare eu cum arat cand dorm? hm
ieri mi-a zis una ca seman cu cartarescu ceea ce foarte grav, pentru ca musiu cartarescu e un urat cumplit. de asta a si inceput sa scrie. ca altfel nu reusea sa si-o traga [cu femei] hehe.
da; hai ca ma duc sa-mi fac mancarea mea preferata, am gasit niste rosii care chiar miros a rosii.
chiar, ai mai invatat sa gatesti gazpacho?

Imbratisari,
Alfonso

Despre limite

Astazi nu o sa iti scriu despre portocale deloc.
Poate ca sunt un pic trista in seara asta. Poate ca sunt doar foarte, foarte linistita. Linistea aia...greoaie.
Ca atunci cand descoperi ceva ce parca ai stiut demult, ceva ce era in adancul creierului tau, ceva ce banuiai macar putin, dar un ceva care nu iti convine. Ceva in care nu ai vrut sa crezi, dar acum ca e evident, ca e in fata ta...nu ai de ales.
Astazi o sa iti scriu un pic din Alessandro Baricco. Este preferatul meu. Doar stii...

"Gandeste-te putin: un pian. Clapele incep. Clapele sfarsesc. Stii ca sunt 88, nimeni nu te poate pacali. Nu sunt nesfarsite ele. Tu, tu esti nesfarsit si inlauntrul clapelor alora muzica pe care o poti face e nesfarsita. Ele sunt 88. Tu esti nesfarsit. Asta imi place mie. Asta merita sa fie trait."
 (Novecento)

Ei, Alfonso? Ia zi. Nu are dreptate Baricco? Nu-i asa ca limitele noastre sunt doar cele impuse de noi insine?
Nu-i asa ca le uram? Nu?
Nu e posibilitatea unei libertati desavarsite, uneori greoaie? Nu e un chin ca libertatea si fericirea le gasesti numai inauntrul tau? Cum faci cand fericirea ta depinde si de fericirea altora? Cum faci cand fericirea lor inseamna limite, mereu altele noi, pentru tine?
Nu imi raspunde la nici una din intrebarile astea, dragul meu, pentru ca nici nu vreau sa imi aduc aminte de toate astea. O sa scriu si-o sa uit. O sa inchid ochii, o sa zambesc si o sa respir usor.
Poate ca maine dimineata o sa ma trezesc si o sa stiu pur si simplu, cum o sa-mi cant muzica altfel pe aceleasi clape vechi.

Sa-ti doresc femei?:)

HM

Măi, nu cred ca suntem pe aceeaşi lungime de undă cu portocalele ăstea.
Sunt cam singur aici, e seară, tu eşti clar plictisită (ca doară altfel nu mi-ai fi scris despre portocale ?!)...nu mi-am mai pus-o de mult şi m-am gandit instant la niste tâţe.
Ai putea spune ca sunt porc sau nepotrivit, dar hai să nu ne domnişorim acu, că ne stim de prea multă vreme.
In orice caz, m-ai cam plictisit cu detaliile tale, dar mă intreb cum o fi într-o Tară Exotică...Pesemne că femeile îs mai golaşe, că e cald toata ziua. Yam.
Voiam să imi schimb stilul mustăţii că mă deranjează cand privesc drept inainte, parcă văd colţurile asa ...deranjant, şi mi se duc ochii după ele. Mi-e să nu creadă femeile că am mutră de retard. Tot despre femei am auzit în schimb că le plac mustăţile, deci le ţin.
Poate - poate...hehehe.
Parcă vezi că acuşica o sa ajung să îmi dau şi unghiile cu lac, ca fraierii ăia care cred ca aşa le place femeilor.
Ştiu eu ce le place.... clar că nu imaginea unui bărbat care se epilează sau care se chinuie să îşi nimerească unghia cu ceva lac transparent. Nu...?
In fine, mâine dacă îmi scrii, să mai îmi zici ce părere ai despre treaba cu mustăţile, ca aş avea chef totuşi de o schimbare. Şi sa nu faci panaramă.

Te sărută pe ambii obraji,
Domnul Alfonso

Stii care e treaba?

Ca renuntasem la ideea ca poate sa ma incante o portocala.
Nu stiu cine mi-a spus la un moment dat ca toate citricile astea aduse din afara (adica tari calde cu iesiri multe la oceane si mari) is spreiate cu ceva gaz cancerigen ca sa stea fresh cat le plimba cu vaporul. Si apoi pe rafturi. Si apoi la noi pe masa, in coferele alea de plastic. Pana ajungem ca le mancam, sa fie perfection.
OK. Asa ca am decis ca omu' tre sa aiba dreptate si nu am mai pus gura pe citrice/exotice. Ce sa zic...nu am suferit ca nici nu mi-era pofta.
Da' zilele astea maicamea a decis sa imbuibe casa cu portocale. Si atat. Nu a gatit mare lucru in rest.
Asa incat astanoapte pe la 3 cand m-a rapus foamea am si devorat vreo 3 portocale.
Care au fost megadelicioase. Mancam si nu imi venea sa cred cat de bune erau. Stii vorba aia :mancam si plangeam. Sa fi fost de vina amintirile din copilaria comunista despre portocalele pe care le mancam numai de Craciun, cu atata pofta incat ne inecam cu sucul lor delicios? Sa fi fost foamea?
Ori poate spreiul cu care Tara Exotica le-a dat o fi fost unu special?
Nu stiu mai Alfonso, dar ma bucur si eu.
Atat am vrut sa iti povestesc deocamdata. Tu ce parere ai despre portocale?